«Yoga» râsului pentru începători şi avansaţi (prima parte)

Motto: „Râsul profund stenic este o tainică stare de REZONANŢĂ

binefăcătoare cu o anumită formă de energie subtilă din MACROCOSMOS”

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Este binecunoscut faptul că un copil râde cam de 300 de ori pe zi, iar un adult doar de 15 ori pe zi, în medie. Dar să nu uităm că această adevărată maladie a vârstei mature poate fi curarisită. A fost concepută în acest scop o nouă formă de „yoga” – a râsului – care cuprinde unele exerciţii simple, care vor declanşa râsul, meditaţii de bună dispoziţie şi unele tehnici clasice de râs „nebun” generalizat.

Reţineţi însă că „YOGA” RÂSULUI este ceva serios, chiar foarte serios. În cadrul acestui sistem perfect natural de terapie ilariantă, nu sunt folosite clasicele glume (bancurile), iar exerciţiile care sunt realizate în prealabil sunt foarte serioase. Serioase vor fi, de asemenea, şi motivele care îi vor reuni pe aderenţii plini de curiozitate şi deschişi: stresul, tensiunile, frustrarea, închistarea, anxietatea şi insecuritatea ambiantă, tristeţea, melancolia, singurătatea, necesitatea „reamorsării pompei de râs”. Pe de altă parte, cei care urmăresc să provoace râsul stenic şi contaminant la alţii, şi vorbim aici de psihoterapeuţi şi adepţii medicinii naturiste, pot învăţa astfel o modalitate simplă şi totodată extraordinară care îi va ajuta să-şi însănătoşească pacienţii. Aceasta se va realiza fără ca ei să se ia prea în serios.

Vom râde de noi înşine şi vom râde cu ceilalţi, dar niciodată de ceilalţi

Chiar dacă şedinţele specifice ale acestei forme de „yoga” nu constituie în fond decât o succesiune de hohote adeseori copleşitoare de râs, care pentru unii par a fi „nebune”, aici glumiţele sunt totuşi realmente proscrise. Aceasta pentru că ele (glumiţele şi bancurile) fac în ultimă instanţă apel la un simţ al umorului care este inegal împărtăşit şi greu transmisibil, ceea ce este specific atât de la om la om, cât şi de la o ţară la alta. Drept dovadă, avem umorul francez, care cel mai adesea nu îi amuză decât pe francezi, sau cel al actorului W.C. Fields, tipic american, care recunoaşte sincer că „atunci când un umorist provoacă râsete neprevăzute, prima lui reacţie este aceea de a verifica dacă nu şi-a uitat şliţul deschis”.

Atunci – ne putem întreba – oare de ce pot râde practicanţii acestui nou sistem? Ei râd de ei înşişi şi mai ales de problemele vieţii. Ei râd „nebuneşte” cu ceilalţi, dar niciodată de ceilalţi. Şi, mai ales, să reţinem că înainte de toate ei râd (ÎNTR-UN MOD DETAŞAT) fără motiv, asemenea copiilor care sunt plini de spontaneitate şi foarte veseli. Aceasta nu-i deloc uşor, mai ales pentru adulţi, pe care inhibiţiile, tensiunile de tot felul, seriozitatea exacerbată, exigenţa auto-controlului, responsabilităţile şi grijile i-au privat puţin câte puţin de această uimitoare capacitate a copiilor, care este adeseori considerată ca fiind un dat specific al omului. Nu numai că adulţii râd în medie de 20 de ori mai puţin decât copii, dar (conform psihologului german Michael Titze) timpul consacrat acestei activităţi complet benefice şi profund salutare a scăzut de la 18 la 6 minute pe zi, în ultimii 50 de ani. După cum vă puteţi da seama, problema este gravă.

Convinşi fiind de binefacerile multiple şi profunde ale râsului asupra sănătăţii – şi fiind chiar alarmaţi de această sinistroză galopantă – să vedem în cele ce urmează care anume ar putea fi mijloacele cele mai simple de remediere a situaţiei. „Cei care îi caută râsului nişte cauze metafizice nu sunt prea veseli”, scria, deloc întâmplător, gânditorul Voltaire.

Metoda aceasta poate fi înţeleasă mult mai bine privind cu multă atenţie copiii care râd cu nonşalanţă în curtea şcolii, în timpul recreaţiei

Prin urmare, dacă râsul este profund benefic, cum l-am putea provoca într-un mod riguros şi eficace? Înainte de toate, să nu uităm că RÂSUL poate fi indus prin declanşarea unor PROCESE SPECIFICE DE REZONANŢĂ care apar la nivelul centrului secret de forţă MANIPURA CHAKRA. Glumele obişnuite, pe lângă alte neajunsuri de care deja am amintit, au dezavantajul că se mai şi termină la un moment dat. Atunci, ştiind aceasta, de ce nu am râde în hohote, ore în şir, fără motiv? Plecându-se, ca exemplu, de la jocul spontan al copiilor în recreaţie şi având totodată ca inspiraţie unele metode milenare yoghine de respiraţie, au fost structurate în cele ce urmează o serie de exerciţii simple şi foarte eficiente de stimulare a ilarităţii, care sunt agrementate de ho-ho! Şi ha-ha-ha!: râsul leului, râsul milk-shake, râsul de bună-ziua sau râsul telefonului mobil, care sunt totodată tot atâtea forme de „masaj” antistres.

 Reţineţi că, la modul ideal vorbind, şedinţa noastră zilnică de RÂS „NEBUN” are loc dimineaţa, cu scopul de a ne începe ziua cât MAI BINE şi pentru a ne păstra veselia şi buna dispoziţie cât mai mult timp posibil.

Participanţii se aşeză atunci în cerc (un bărbat şi o femeie), mai mult sau mai puţin la întâmplare, fiecare cam la o lungime de braţ unul de celălalt (pentru a se integra în felul acesta într-un câmp subtil benefic de REZONANŢĂ COLECTIVĂ pe care râsul îl declanşează la scurt timp după aceea ca prin farmec), pentru a se putea privi în ochi şi pentru a-şi putea stimula astfel râsul reciproc prin „CONTAMINARE” şi REZONANŢĂ.

În cursul exerciţiilor specifice pentru declanşarea RÂSULUI, al căror program este riguros, dar beneficiază şi de unele variante, fiecare va putea să se deplaseze, în funcţie de afinităţile sale aurice, pentru a râde cu unul sau cu altul dintre colegi, păstrând însă neîncetat contactul ocular cu mai mult de un vecin şi luându-se spontan şi tandru de mâini de fiecare dată când este posibil, în funcţie de tipul de exerciţiu care este realizat.

Şedinţa se încheie apoi pe două rânduri, aşezaţi faţă în faţă, pentru o meditaţie profund euforizantă, în care, prin activarea armonioasă a lui MANIPURA CHAKRA, ajungi pur şi simplu să te „prăpădeşti de râs”. Acesta este totodată un exerciţiu mental care necesită antrenament.

Esenţial este ca, în ansamblu, şedinţa de râs să fie totdeauna profund interactivă şi veselă, pentru a facilita în felul acesta râsul spontan. Acesta trebuie să apară fără să se forţeze. Deoarece trebuie să ştim că uneori râsul are şi contraindicaţii – cum ar fi hipertensiunea, hernia sau operaţiile recente  – dar, totuşi, să nu uităm că râsul are atâtea indicaţii!

Metoda expusă aici poate să facă miracole mai ales în cazul tulburărilor somnului, migrenei, tensiunilor musculare, stresului, infecţiilor repetate, deprimării, frustrării, iritabilităţii, frigidităţii, problemelor de concentrare, lipsei poftei de mâncare, devitalizării, închistării, proastei dispoziţii, dar şi împotriva singurătăţii, tabagismului sau a alcoolismului.

Terapia prin râs este înainte de toate o „armă” împotriva singurătăţii şi lipsei de comunicare

 Scopul esenţial al acestei metode terapeutice este acela de a ne ajuta să ne exprimăm spontan şi în mod firesc emoţiile. Ea ne ajută totodată să luptăm împotriva închistărilor, a blocajelor de tot felul şi a inhibiţiilor.

Mai ales în cazul începătorilor, este uneori posibil ca râsul să fie blocat în zona gâtului. Dar, pe măsură ce ei avansează în această practică, ei ajung să râdă spontan şi profund, deschizându-se la nivel abdominal. La scurt timp după aceea, ei încep să se simtă din ce în ce mai bine.

Foarte bună pentru sănătate şi mai ales pentru moral, această minunată „terapie” are şi un alt avantaj, deloc minor: reuneşte oameni de toate vârstele şi de toate categoriile pentru efectuarea unor exerciţii profund naturale şi euforice, exerciţii care le dau dreptul să râdă fără motiv şi fără jenă, „YOGA” RÂSULUI suprimă în scurt timp toate falsele bariere şi luptă împotriva prejudecăţilor prosteşti de tot felul şi a fanatismului, pentru că, spre deosebire de umorul clasic, metoda sa este simplă şi universală, constituind o „armă” absolută împotriva singurătăţii şi a lipsei de comunicare.

În cazul acestei terapii a RÂSULUI, este esenţial să înţelegem că ea implică o practică plină de bucurie comunicativă, care se realizează timp de o jumătate de oră zilnic şi este în acelaşi timp şi o excelentă distracţie.

Cu toate acestea, putem fi siguri de pe acum că oamenii de ştiinţă vor opune o mare rezistenţă, aşa cum au făcut şi în cazul celebrului dr. Patch – care a fost făcut celebru prin cinema de către Robin Williams şi care, în Statele Unite, îşi îngrijea pacienţii făcând pe clovnul.

Mai ales în cazurile de durere cronică, insomnie, anxietate, veselia este cel mai bun medicament natural

Studiile ştiinţifice în această direcţie sunt încă rare, dar deja se ştie că râsul ne întăreşte considerabil sistemul imunitar şi combate pe o cale perfect naturală durerea.

S-a demonstrat într-adevăr că, la nivel celular şi chiar molecular, râsul constituie un tainic stres pozitiv (sau altfel spus eustres) care întăreşte considerabil sistemul imunitar al organismului, reducând în scurt timp nivelul hormonilor de stres şi, totodată, are o mulţime de efecte preventive şi cicatrizante. În plus, nu numai că râsul acţionează intens şi profund asupra moralului şi a hormonilor stresului, dar în acelaşi timp el influenţează secreţia masivă şi armonioasă de serotonină, de unde apare şi efectul său profund benefic asupra durerilor cronice, a anxietăţii, a deprimării şi a insomniei.

 Nu este deloc întâmplător că metoda „Gesundheit!” (înseamnă „sănătate” în limba germană) a doctorului Patch Adams este foarte ambiţioasă. Atunci când colegii săi prescriu doar medicamente alopate, acest medic vorbeşte mai ales despre râs, veselie şi bună-dispoziţie. „Veselia intensă şi copleşitoare este mai importantă decât orice alt medicament”, afirmă el. Care este cea mai bună terapie în viziunea sa? Terapia prin care urmăreşti sistematic să fii cât mai FERICIT.

Iată ce spune în această direcţie celebrul doctor Patch: „Tot ceea ce medicii pot să ofere este, în cel mai bun caz, un ajutor eficient. Atunci când un pacient vine să mă vadă, în cazul în care nu este vorba de o urgenţă, prioritatea mea este de a stabili cu el o relaţie profundă de prietenie. În acest scop, petrecem 3-4 ore la prima întâlnire. Şi, dacă uneori este necesar să mergem să ne plimbăm sau să alergăm, o facem împreună fără nicio problemă.”

Pentru a-şi pune ideile în practică, dr. Patch vrea să creeze un spital în Virginia (SUA). Odată terminat, acest stabiliment va fi în acelaşi timp loc de petrecere a timpului liber, fermă şi centru naturist de sănătate. În acest spital se vor folosi toate mijloacele naturale pentru evitarea plictiselii, a singurătăţii şi a fricii. „Vom construi un spital vesel şi recreativ” spune el. 

 (va urma)